Europa a intrat într-o nouă eră economică, în care
finanțările nerambursabile nu mai susțin proiecte punctuale, ci doar investiții care demonstrează aliniere la strategia de tranziție verde și digitală a
Uniunii Europene. Directiva CSRD (2022/2464) și standardele ESRS
transformă raportarea de sustenabilitate într-o obligație, iar EU Taxonomy
(Reg. 2020/852) stabilește ce activități pot fi considerate verzi. În acest
context, planul de sustenabilitate nu mai este un document opțional, ci
pașaportul către finanțări.
Tot mai multe banci ofera credite preferențiale pentru proiectele care respecta principiile ESG. Aceste credite sunt destinate sa sprijine companiile care investesc in solutii ecologice, imbunatatesc conditiile de munca sau promoveaza guvernanta responsabila.
Programele europene precum PNRR, Horizon Europe, Fondurile Structurale și de Coeziune, dar și liniile de finanțare ale BEI și BERD solicită dovada respectării principiului Do No Significant Harm (DNSH). Această dovadă nu se face la nivelul fiecărui proiect, ci printr-un plan de sustenabilitate strategic, care arată cum comunitatea sau organizația contribuie la obiectivele European Green Deal și la Agenda 2030 a ONU.
Un plan de sustenabilitate bine elaborat oferă:
Planul de sustenabilitate este noul „currency of trust” în Uniunea Europeană. Fără el, proiectele sunt fragmente neeligibile. Cu el, o administrație sau companie își deschide accesul la miliarde de euro și devine parte din ecosistemul european al tranziției verzi.